Când se împrăştia vestea că a apărut vreo boală în sate, se punea în cofa cu apă rădăcină de iarbă mare, curăţată de pământ şi spălată. Nu se bea apă decât din cofa în care s-a pus iarba amintită.
Pentru dureri de cap şi junghiuri se făcea frecţie cu usturoi şi oţet pe tot corpul, după care bolnavul era învelit bine ca să transpire.
-Se mai punea la ceafă rădăcină de hrean, rasă,între două cârpe. Nu se punea hreanul direct pe piele.
-Se aplica frunză de brusture pe frunte.
Pentru tuse - ceai de coada şoricelului în care s-a pus o ceapă coaptă, fără coaja arsă.
- Ceai de patlagină
- Ceai de caline şi de tei
- Cir (terci) din făină de porumb cu untură de gâscă, luat fierbinte.
Pentru dureri de pântece
- Ceai de romaniţă şi ceai de pojarniţă
- Ceai de ştevie (pentru diaree)
- O lingură de cenuşă cernută într-un pahar cu apă
- Ceai de barba ciobanului
- Frunză de varză verde, pălită la foc, pusă pe pântece
Pentru vatamatură (colici la stomac)
Într-o sticlă cu rachiu se pun mai multe plante: pelin, potroacă (ţintaură), arnică, zmeoaică (plantă erbacee cu tulpină cilindrică, flori albe). Se pune rădăcina de la cea cu multe ramuri. Se mai pune şi rădăcină de sânzâiană. Se lasă toate în sticla cu rachiu să stea mai mult timp. Se bea câte un păhărel la dureri. Se păstrează la loc întunecos.
Arnica se mai pune şi singură în rachiu.
Pentru troahnă sau guturai se pune pe cărbuni busuioc şi făină de păpuşoi. Se trage fumul pe nas.
Pentru „cel pierit" sau boală lumească se pune într-o oală curată apă şi coajă de măr dulce, sovârf, lemnul domnului. Se lasă să mocnească câteva zile. Cu apa respectivă se spală locul bolnav.
Pentru sclintit se foloseşte iarba „lutate" care are frunze late şi floarea albastră în forma clopoţeilor. Creşte în livezi. Rădăcina pisată se pune pe locul dureros şi se înveleşte bine, după ce a fost piciorul tras. In trecut erau oameni care se pricepeau la trasul de scrântitură.
Pentru auzit bine. Se topeşte puţină ceară curată, cu care se unge o bucăţică de pânză curată (din val) de in, se face pâlnie, se dă foc şi se afumă urechea.
Pentru reumatism. Un muşuroi de furnici mari se pune într-un castron (ciubăr) se opăreşte cu apă clocotită şi când devine caldă bine, se ţin picioarele în ea.
Pentru reumatism (altă variantă). Se fac oblojele din arnică: toată planta cu rădăcină cu tot se pune în apă, se lasă să mocnească, se fac comprese sau baie la mână sau picior.
Pentru dureri de măsele. Se ţine rădăcină de hrean în gură.
Pentru năduşală sau astm. Ceai de vâsc şi de salvie.
Pentru buboi sau furuncul. Se taie lăbuţa de la o cârtiţă, se opăreşte cu apă clocotită. Cu lăbuţa care se moaie în apa fierbinte se zgârie uşor buboiul.
Pentru tăietură. Se pune praf de cărbune pisat pe o felie de slănină şi se aplică pe tăietură.
Se pisează un ciob de faianţă dintr-o farfurie, praful se pune pe felia de slănină şi se aplică pe tăietură, se leagă strâns şi se desface după 2-3 zile.
Pentru durere de ureche (variantă). Se foloseşte şopârlaiţa (o buruiană care creşte în locuri mlăştinoase. Are frunza lată cu două nuanţe de verde. N-are floare, creşte întinsă pe pământ). Se aprinde şi se afumă locul dureros.
Pentru orice fel de rană. - se prepară din ceară bună de albine, unt proaspăt,răşină albă de molid. Câte un boţ în cantităţi egale; se pun toate la fiert într-un vas curat şi se mestecă conţinutul bine până se încorporează şi devine un lichid uniform. Acest lichid se toarnă într-un alt vas cu apă rece şi se lasă până se sleieşte. Cu o lingură curată de lemn se scoate pasta sleită, se pune într-un pahar care se acoperă şi se păstrează la loc răcoros ferit de praf şi de lumină. Această cremă, numită ir, curăţă şi vindecă orice rană şi scoate tot răul din mădulare.
Unt de ou pentru orice rană. Se fierb cinci ouă (răscoapte).Se curăţă de coajă şi se separă gălbenuşele care se frământă să n-aibă boţuri, se pun într-un vas curat la foc să se prăjească. Se mestecă tot timpul cu o surcică foarte curată până ce începe conţinutul a se prăji şi iese fum. Rămâne foarte puţin după ce s-a prăjit şi cald fiind se adună şi se aplică pe orice rană.
Pentru lovitură sau umflătură. Se unge partea vătămată cu unt de oi. Pentru dezinfecţia rănilor. Se aplică frunză curată de bob.
Medicină populară veterinară
Când se îneacă o vacă ori cu o sfeclă ori cu un fruct, i se împinge în stomac folosind coada toporului, pe gură.
Când se umflă de trifoi o vacă i se înfige cornul furcii de fier în stomac (în deşert) şi iese conţinutul afară.
Dacă o găină stă posomorâtă şi are guşa plină i se face cu un briceag bine ascuţit o despicătură la guşă, se scoate tot conţinutul şi se coase guşa la loc.
Când porcul are urechile lăsate în jos şi sunt reci şi coada o ţine dreaptă în jos, nu încârligată, i se toarnă pe gât lapte dulce cu ulei şi ceai de romaniţă. I se face masaj pe spate